blogulverde

ce mai case!

2012-01-27T17:12:00.001+02:00

http://www.ziare.com/magazin/inedit/cele-mai-ciudate-case-din-lume-galerie-foto-1147008 .

cool!

2012-01-25T18:11:00.001+02:00

http://www.homedsgn.com/2011/05/30/residential-church-xl-by-zecc-architects/ .

stil de dans

2012-01-23T21:01:00.001+02:00

cu ochii închişi

2012-01-20T19:48:00.001+02:00

tata m-a învăţat, când eram mai mic, să ascult fiecare instrument al unei piese separat. adică să aud armonia separat de chitară, să aud tobele separat de clape, să aud orice efect, oricât de mic. am încercat, dar nu mi-a fost uşor până să îmi cizelez urechile. am reuşit într-un final.
apoi am observat că pot să aud o piesă mult mai bine dacă închid ochii. imaginea mă fură, dar daca am ochii închişi, pot să "înţeleg" o piesă mult mai bine. aud orice mic zgomot, orice mică atingere de chitară, orice clapă apăsată. aşa că, dacă mă vedeţi în metrou sau în autobuz cu ochii închişi, să ştiţi de ce.

la Antipa

2012-01-19T20:56:00.001+02:00

am fost în weekend la Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa". şi a fost tare!
se pare că a meritat sa îl inchidă pentru 2 ani. deşi dioramele sunt cam tot aceleaşi care erau şi înainte, modul lor de prezentare este excelent. iar faptul că ai touchscreen-uri unde poţi găsi informaţii despre toate animalele din diorame face ca totul să fie foarte interesant şi uşor de căutat. nu mai vorbesc de modul de aranjare al fosilelor, de geamul de sticlă pe care calci într-o încăpere dedicată timpilor geologici, de peştera care este amenajată atât de bine încât aluneci pe jos şi ai impresia că eşti pe gheaţă adevărată sau de faptul că acest muzeu are o cafenea şi dulapuri unde poţi să îţi laşi bagajele.
către finalul expoziţiei, sunt expuse comparaţii între creierul sau inima omului şi diferita animale. vazând cum arată o inimă de om, o fată de vreo 6 ani l-a întrebat pe tatăl lui dacă este adevărat că aşa arată o inimă de om. fiindcă tatăl a răspuns afirmativ, fetiţa şi-a exprimat dezamăgirea, ea crezând că inima unui om arată ca forma de inimă pe care o vedem de Sfântul Valentin...

o lume fără Wikipedia

2012-01-18T20:03:00.002+02:00

toată ziua de azi, Wikipedia nu a mers. din cauza unei legi stupide pe care Congresul Statelor Unite ale Americii vrea să o dea împotriva pirateriei online, Wikipedia a fost, în semn de protest, toată ziua neagră, la propriu. unde mai pui că nu reuşeai să accesezi niciun articol.
recunosc că sunt dependent de Wikipedia. orice întrebare am, orice nelămurire despre actori, filme, politicieni, oraşe, munţi, animale, jejun, boli, bătălii, hazmaţuchi, maşini, ţac-pac intru pe Wikipedia şi mă uit. Wikipedia mi-a hrănit curiozitatea de multe, multe ori. nu există zi în care să nu accesez enciclopedia.
am încercat să îmi imaginez o lume fără Wikipedia. e clar, ar fi groaznică, iar eu aş muri cu întrebările în cap. huo, jos Congresul Statelor Unite ale Americii!

filmul anului

2011-12-15T22:46:00.002+02:00

am stat şi m-am gândit care film să îl aleg filmul anului: "The Adjustment Bureau" sau "The King's Speech". până la urmă m-am hotarât: filmul anului pentru mine este "The King's Speech".
motivele: jocul extraordinar al actorilor Colin Firth şi Geoffrey Rush, locaţiile, atmosfera, replicile, costumele, muzica şi, nu în ultimul rând, modul de filmare care a ilustrat perfect constrângere pe care regele George al VI-lea o avea din cauza bâlbâielii pe care o avea.

colaborarea anului

2011-12-13T23:10:00.002+02:00

la piesa asta se pot auzi vocile lui Kanye West, Rihanna, Alicia Keys, Kid Cudi, Fergie, Elton John, Drake, Ryan Leslie, John Legend, The Dream, Elly Jackson, Alvin Fields, Ken Lewi, Charlie Wilson şi Tony Williams. o pleiadă de artişti pentru un cântec rămas celebru. pentru mine, colaborarea anului este "All of the Lights" a lui Kanye West.

piesa anului

2011-12-08T22:11:00.002+02:00

am auzit-o peste tot: la radio, la televizor, la mare, în cluburi, pe plajă, în autobuze, pe Youtube. este o piesă care a fost pe buzele tuturor tot anul, mai ales vara asta. de aceea, eu o consider piesa anului 2011. doamnelor şi domnilor, "Danza Kuduro", Don Omar şi Lucenzo!

praise the Lord!

2011-12-06T19:18:00.001+02:00

de bine

2011-12-01T18:30:00.000+02:00

am fost la paradă azi. parada care are loc în fiecare an cu ocazia Zilei Naţionale a României. am văzut, în sfârşit, şi avioanele armatei.
parada de 1 decembrie este unul dintre puţinele momente în care te simţi bine că eşti român. îi vezi pe soldaţii ăia cum dau onorul şi parcă te simţi mai bine. te simţi mândru, te bucuri. cam astea sunt mândriile noastre naţionale: parada de 1 decembrie, momentul în care vreun sportiv câştigă o medalie, momentul în care auzi vreo piesă românească la un radio străin. în rest, nu prea ne mândrim cu faptul că suntem români. de fapt, multora le e ruşine.
aştept să vină timpul în care românii vor găsi motive de bucurie mai dese decât de zile naţionale sau campionate mondiale.

tic

2011-11-30T23:50:00.001+02:00

discurs regal

2011-11-25T22:01:00.001+02:00

clădiri ciudate

2011-11-16T18:57:00.002+02:00

există o serie de clădiri ciudate în lume. unele atrag laude, altele atrag critici. Kubuswoningen din Rotterdam, demolatele case OZN din Sanzhi, Biblioteca Publică Naţională din Priştina, clădirea fostului Minister Georgian al Construcţiei de Autostrăzi din Tbilisi sau Biblioteca Publică din Missouri sunt doar câteva dintre clădirile care ne fac să ne amuzăm şi să ne dorim să ne facem poze cu ele.
un articol despre câteva clădiri de genul puteţi găsi la http://www.ziare.com/magazin/inedit/cele-mai-ciudate-cladiri-din-lume-galerie-foto-1130756.

11.11.11.

2011-11-11T11:11:00.002+02:00

este minutul 11 al orei 11 din ziua 11 a lunii 11 a anului 11 al acestui secol.
sunt născut într-o zi de 11.
sper să fim de 11 ori mai înţelepţi, de 11 ori mai implicaţi şi să facem de 11 ori mai multe fapte bune.
p.s.: pentru cei care spuneau că azi va veni sfârşitul lumii, am o veste proastă: iar aţi greşit calculele.

controverse

2011-11-09T20:32:00.001+02:00

Roşia Montană

2011-11-08T19:18:00.002+02:00

Occupy Conti for Roşia Montană. un apel în care câţiva oameni care sunt împotriva viitorului plan de a face minerit cu cianuri la Roşia Montană au crezut. astfel, au ocupat fostul hotel Continental din Cluj-Napoca. s-au baricadat acolo şi au strigat lozinci împotriva Roşia Montana Gold Corporation. Poliţia a intervenit şi i-a evacuat.
cam asta s-a întâmplat pe scurt la Cluj-Napoca. nu vreau să laud persoanele care au ocupat hotelul pentru ce au făcut. au ocupat abuziv un spaţiu privat şi sper să suporte consecinţele legale pentru asta. dar le ofer toată simpatia mea pentru faptul că luptă, de atâţia ani, cu RMGC. companie care a cumpărat politicieni, oameni de afaceri, televiziuni; companie care mai are puţin şi se declară salvatoarea României.
felicitări activiştilor pentru că au readus în conştiinţa publică problema Roşiei Montane! într-o Românie în care oamenii trebuie luaţi cu arcanul ca să se implice în ceva, activiştii care luptă pentru salvarea Roşiei ne-au mai trezit un pic din letargie.

părere de rău

2011-11-07T17:21:00.002+02:00

am fost săptămâna trecută la un festival de muzică folk pentru elevi şi mi-am adus aminte cât de prostuţ am fost având în vedere că, atunci când eram tânăr şi aveam timp, n-am învăţat să cânt la niciun instrument muzical.
tata este profesor de muzică. ştie să cânte la chitară, pian, acordeon, fluier, vioară. eu, fiul lui, nu ştiu să cânt la nimic. tata preda, pe vremuri, instrument muzical la liceul pedagogic din Topliţa. toţi de la pedagogic erau uimiţi să afle că băiatul profesorului de muzică nu ştie nici măcar un acord. eu le spuneam că nu m-a preocupat să învăţ vreun instrument. iar ai mei părinţi nu au vrut să mă oblige.
mi-am dat seama în liceu că, dacă ştii să cânţi la ceva, mai ales la chitară, fetele pică când pe stânga, când pe dreapta. era cam târziu. acum, după ani, îmi dau seama că, lasând fetele la o parte, era frumos să ştiu pentru cultura mea generală.

internetul şi Apple

2011-11-04T19:40:00.001+02:00

invizibil

2011-11-03T18:15:00.002+02:00

se zice că poţi să afli dacă cineva stă "invizibil" pe Yahoo! Messenger.
este o făcătură. şi să vă zic de ce: detectorul găseşte oamenii care sunt offline sau sunt online. atât. am pus mai mulţi oameni să intre în invisible şi bineînţeles că îmi apărea că ei sunt offline. deci, nu merge bine.
în altă ordine de idei, detectorul găseşte ca fiind offline şi adrese care nu există. am căutat să vad dacă sunt pe invizibil adrese precum "barackobamanegruldelacasaalba", "mamataesteomareproasta", "calinsimereledeaur" şi "incredibilavarzacarepute". ce credeţi că a zis detectorul? că aceste ID-uri sunt offline.
chiar nu cred că are cineva ID-ul "incredibilavarzacarepute".
ce am încercat eu este http://www.imvisible.ro/, dar mai sunt multe alte detectoare pe internet.

cum se mânca un măr pe vremuri?

2011-11-02T19:17:00.003+02:00

la această întrebare am deja răspunsul. şi nu e vorba despre vreun fel parizian de a mânca un măr, ci despre cum mâncam eu mărul când eram în şcoala primară.
când aveam 6 ani, s-a descoperit că am anemie severă. aşa că am fost sfătuit să mănânc un măr pe zi. astfel, am mâncat un măr, în fiecare zi, timp de vreo 7 ani.
în timp, am dezvoltat un adevărat ritual: prima dată făceam un şanţ pe mijlocul mărului, mâncând coaja în cerc. apoi mâncam partea de sus a cojii, de lângă codiţă, şi partea de jos a cojii. abia apoi mâncam şi fructul.
această povestire este din categoria "cât de nebun era Paul atunci când era mic".

back to the basic

2011-11-01T21:29:00.000+02:00

mi s-a stricat Mura. adică Blackberry-ul. rotiţa aia care se învârte şi selectează nu se mai învârte şi nici nu mai selectează. aşa că l-am trimis la un doctor de telefoane, să se facă bine.
acum sunt mândrul posesor al unui telefon Nokia din 2006, care nu are internet, nu are cameră foto, nu are card de memorie, nu are Accuweather instalat. nu are nimic. m-am întors în epoca de piatră. oare cum rezistă oamenii care nu au telefoane performante? Facebook pe telefon este o parte a fiinţei mele...

miliarde

2011-10-30T17:42:00.004+02:00

pentru Camille şi Florante Camacho, Danica May Camacho este cel de-al doilea copil. pentru toţi ceilalţi, Danica May Camacho este omul cu numărul 7 000 000 000.

cu două minute înainte de miezul nopţii, Danica s-a născut într-un spital din Filipine. părinţii au fost felicitaţi deja de reprezentanţii ONU care au organizat o scurtă ceremonie de întâmpinare pentru fetiţă. Danica a primit mai multe cadouri, printre care şi o bursă de studii, iar părinţii ei au primit un ajutor bănesc pentru a-şi deschide un magazin.

QR code

2011-10-28T17:21:00.000+03:00

QR Code este, ca sa zic aşa, the new shit. am fost la o întâlnire cu un partener de afaceri şi, la final, i-am spus că nu am să îi dau carte de vizită. el mi-a răspuns că nu e nici o problemă, nici el nu are, dar pot să îi scanez telefonul. şi mi-a dat telefonul lui, care avea un QR code pe ecran. când l-am scanat, surpriză! pe telefonul meu au apărut numele lui, numărul lui de telefon şi adresa lui de e-mail. şi am salvat datele în telefon. uau!
pe internet există sute de situri care îţi fac un QR code gratuit. tu îţi pui ce date vrei să apară şi când cineva scanează codul tău, pot să apară o pagină de internet, o carte de vizită, un text, un număr de telefon.
QR code-ul din poză are în el numele meu complet: Paul Adrian Crăciun.

bluză întoarsă pe dos

2011-10-27T18:46:00.001+03:00

mergeam într-o zi cu trenul spre Topliţa. şi fiindcă abia urcasem, eram pe coridor. s-a apropiat controlorul şi ne-a cerut, bineînţeles, biletele. eu purtam o bluză care avea unele cusături pe faţă. aşa era bluza, cumpărată de la Sprider Stores.
controlorul mi-a compostat biletul, iar apoi s-a apropiat de ureche mea şi mi-a şoptit: "să nu vă supăraţi pe mine pentru că v-am spus asta, dar v-aţi luat bluza pe dos". eu m-am apropiat de urechea lui şi i-am spus: "să nu vă supăraţi pe mine pentru că v-am spus asta, dar aşa e moda".

un exerciţiu

2011-10-26T16:13:00.003+03:00

având în vedere că mai sunt câteva zile până se va naşte persoana cu numărul 7 000 000 000, cei de la "The Guardian" ne propun un exerciţiu: să aflăm câţi oameni erau pe planeta noastră atunci când noi ne-am născut.
de exemplu, se pare că în 11 aprilie 1983, ziua în care eu m-am născut, erau pe Terra 4 533 584 833 de persoane. cum ştiu că sunteţi curioşi, accesaţi pagina şi calculaţi şi voi: http://www.guardian.co.uk/environment/interactive/2011/oct/24/how-big-worlds-population-born?intcmp=122.

un discurs istoric

2011-10-25T18:27:00.002+03:00

nu vreau să dezbat dacă Regele Mihai I a fost sau nu un trădător, aşa cum nu vreau să dezbat dacă a fugit din ţară cu nişte geamantane sau cu vagoane pline de lucruri. a fost un şef de stat, a făcut bune şi rele şi merită respectul nostru.
deşi mă aşteptam la altceva, discursul lui de azi a fost scurt şi punctat. a reuşit să atingă trezească patriotismul în noi şi ne-a făcut să ne întrebăm, pentru câteva clipe, cum ar fi fost dacă rămânea rege. Regele Mihai împlineşte astăzi 90 de ani. pentru că sunt sigur că acest discurs va fi menţionat în cărţile de istorie, iată transcrierea acestuia:
"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989 care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.
Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.
Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.
Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

o factură dată dracului

2011-10-24T18:41:00.000+03:00

firma de la care cumpărăm de fiecare dată bilete de avion atunci când avem de adus în România un regizor, un operator, un scenograf sau alţi oameni "cinematografici" trebuia să îmi trimită o factură. factură care reprezenta modificarea unui bilet de avion.
la prânz am primit factura: era în valoare de 666 de lei. aşa că i-am scris doamnei de la firmă, glumind, că o rog să schimbe factura, deoarece doamnele de la Contabilitate nu se vor atinge de factură, fiind mai credincioase de felul lor.
am primit acum o factură în valoare de 667 de lei.

Cherry Coke

2011-10-23T01:21:00.002+03:00

cetăţeni, nu fiţi disperaţi! Coca-Cola Cherry se găseşte în Bucureşti, în Auchan Titan!
de când am băut prima dată aşa ceva, pe meleaguri străine, am rămas fan al acestei băuturi. ştiind că aşa ceva nu se vinde în România, mă gândeam că mai trec ani până ne mai întâlnim. dar am aflat prin cunoscuţi că la Auchan Coca-Cola Cherry se vinde la raft, aşa că ieri m-am dus acolo şi iată ce am găsit!
p.s.: pentru cei care sunt în Transilvania, am auzit că se găseşte şi în Oradea.

cele mai scumpe străzi din lume

2011-10-21T19:08:00.004+03:00

chiar dacă articolul de mai jos este din 2008, este bun şi educativ din considerentul următor: dacă mergeţi în excursie într-unul din oraşele Monaco, Hong Kong, New York, Londra, Paris, Moscova, Saint Moritz, Beverly Hills, Sidney sau Mumbai, pe străzile astea veţi avea ocazia să vedeţi oameni bogaţi şi faimoşi, haine scumpe şi de firmă, maşini ultimul tip sau curioşi ca şi voi care vor să vadă oameni bogaţi şi faimoşi, haine scumpe şi de firmă sau maşini ultimul tip: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/topuri/cele-mai-scumpe-strazi-din-lume-134745.html.

forum

2011-10-20T18:10:00.002+03:00

am descoperit un nou sport naţional românesc, practicat pe scară largă. sunt sigur că îl ştiţi şi voi: înjuratul pe forumuri. nu contează care e pagina, poate fi Youtube.com, Creativemonkeyz.com, Trilulilu.ro sau Adevarul.ro, toată lumea se înjură cu toată lumea. toţi sunt proşti, curve sau ţigani, toţi ar trebui să o ia în gură sau în alte orificii, toţi îşi spurcă mamele, taţii, fraţii, surorile sau bunicii. nimeni nu are dreptate, toţi au dreptate, nimeni nu ştie nimic, toţi ştiu totul. nu contează că se vorbeşte de muzică, politică, sport sau anchete sociale.
încă nu m-a înjurat nimeni pe acest blog. asta înseamnă că nu mă citeşte nimeni?

ajutaţi-o pe Alina Medaru să câştige o bicicletă!

2011-10-18T14:03:00.000+03:00

nu fac campanii umanitare pe blog, însă de data asta am zis că trebuie.
Alina Medaru este o fată ca mine, ca tine, ca voi, în vârstă de aproape 26 de ani. îşi doreşte foarte mult o bicicletă, dar nu reuşeşte să îşi cumpere una.
să nu credeţi că Alina nu lucrează! lucrează, dar după ce îşi ia toate fardurile, poşetele şi rujurile de care are nevoie, nu îi mai rămân bani şi de bicicletă. a rugat-o pe sora ei să îi ia, însă sora ei consideră că bicicletele nu sunt pentru o fată serioasă ca Alina, aşa că nu i-a cumpărat una.
Alina l-a rugat pe iubitul ei, Alex, să îi cumpere o bicicletă, dar el nu vrea. Alex are una şi merge des cu prietenii lui cu bicicleta. de ce să o ia pe Alina cu el, mai bine se distrează fără ea. aşa că singura soluţie este ca Alina să câştige o bicicletă.
cum o puteţi ajuta? o căutaţi pe Alina Medaru pe Facebook, căutaţi la ea pe Perete "DoR & Brompton: Poveşti de dragoste pliabile", a doua poză este a ei. îi daţi un "like" şi gata!
haideţi să dăm "like" cu "like" ca să facem mai multe "like-uri"!

ASOT

2011-10-17T18:50:00.000+03:00

prin şcoala generală am început să devin interesat de muzică. am stat un timp în curentul hip-hop, încercând să "compun" piese din acest gen. în liceu am trecut prin rock, iar către finalul liceului am migrat încet-încet înspre house. trance-ul a venit ca o continuare a muzicii house, şi iată că am rămas la trance.
sâmbătă am reuşit să îmi împlinesc un vis. l-am văzut pe ultimul dintre cei 3 DJ preferaţi de trance. după ce acum 2 ani i-am ascultat la mare pe Ferry Corsten şi pe Tiesto, sâmbătă seara am reuşit să îl ascult pe Armin van Buuren.
setul a fost excelent, mi-a venit să dansez de când a început până a plecat lumea acasă. singura parte proastă a fost sonorizarea, boxele au fost date prea tare faţă de cât ducea Sala Polivalentă, care, se ştie, nu este antifonată. la unele piese simţeam cum îmi vibrează pantalonii şi eram departe de scenă.

Spiderman

2011-10-15T11:28:00.001+03:00

recunosc că în acest post voiam să pun un filmuleţ cu binecunoscutul Alain Robert, supranumit "Spiderman", căţărânde-se pe Intercontinental. Spiderman este cunoscut pentru faptul că se caţără pe cele mai înalte clădiri din lume, de regulă fără aprobare. aşa că este arestat. în România a venit adus de un sponsor, aşa că nu îl mai aresta nimeni.
din păcate, n-am reuşit să fac nici un filmuleţ. de ce? păi pentru simplul fapt că a terminat în 15 minute ceea ce zicea că va dura 40 de minute. evenimentul care trebuia să înceapă la ora 14 a început mai repede cu vreo 5 minute, iar până am ajuns eu la Intercontinental, la un sfert de oră după ora 14, el era gata căţărat. lumea era dezamăgită, zicea că Alain era legat cu o coardă şi a fost prea rapid, dar noi românii suntem cârcotaşi, aşa că eu zic să nu punem la suflet ce zice gura lumii.
aşa că în loc de filmuleţ, tot ce vă pot oferi este această poză, şi asta luată de pe situl unui ziar cunoscut...

am regăsit culoarea!

2011-10-14T11:04:00.008+03:00

acum 2 ani şi jumătate, în 27 aprilie 2009, scriam un post despre cum trăisem eu cutremurul care avusese loc în urmă cu câteva zile. la un moment dat, blogul s-a blocat, iar când l-am deschis, avea o altă interfaţă. ce a păţit, habar n-am. am răscolit situl, am întors totul pe dos, într-un final am reuşit să găsesc interfaţa mea personalizată. apoi mi-am dat seama că mi-a modificat din setări. le-am refăcut. ceea ce n-am reuşit să îmi dau seama a fost cum să găsesc culoarea iniţială a textului. aşa că acel post a avut altă culoare.
acum câteva zile am încercat să intru de pe telefon pe blog. am reuşit într-un final, dar n-am reuşit să mai ies. m-a ţinut conectat şi în erori de conectare vreo 4 zile. când am reuşit să mă decontectez şi am intrat de pe calculator, surpriză: fontul avea culoarea de acum 2 ani!
ce am făcut, ce n-am făcut, nu ştiu, dar mi s-a întors rătăcita culoarea iniţială a textului. welcome back, verde deschis! probabil vedeţi diferenţa dintre culoarea din acest post şi culoarea din postul de ieri...
p.s.: acum, nu pot să spun că greşeala este a sitului Blogger. poate am apăsat eu ceva greşit...

e nuntă în cartier

2011-10-13T20:25:00.001+03:00

am scris de nunta lui William cu Kate într-un post din mai, n-am scris de nunta lui Albert cu Charlene, dar despre nunta de astăzi trebuie să scriu. se însoară Jigme Khesar Namgyel Wangchuck cu Jetsun Pema.
cine este Jigme Khesar Namgyel Wangchuck? este capul dinastiei Wangchuck şi al cincilea Druk Gyalpo al Bhutanului. pentru necunoscători, care cred că Bhutan este o salată, vreau să spun că Bhutan este o ţară care se află între India şi China, aproape de Nepal şi Bangladesh.
de ce este atât de însemnată această nuntă? pentru noi, europenii, nu prea e. Bhutan e departe, pe alt continent. pentru cei din Bhutan, este o poveste. regele ăsta cu nume lung este foarte iubit de poporul lui. de ce? pentru că este un rege care a cerut poporului să nu se mai aplece când trece prin faţa lui, ci să îl privească în ochi; este un rege care îşi invită des la ceai supuşii la el acasă; este un rege care circulă prin capitală cu bicicleta; atunci când a devenit rege, în 2006, după abdicarea tatălui său, a promis să implementeze democraţia în ţara lui. a reuşit: a elaborat o nouă Constituţie, a ajutat la crearea de partide politice, a organizat primele alegeri din istoria Bhutanului şi a transformat monarhia absolută într-una constituţională. în 2008, când a fost încoronat, a devenit cel mai tânăr şef de stat din lume.
îi doresc Majestăţii Sale să fie fericit cu fata pe care şi-a ales-o, care nu este de viţă nobilă. şi le doresc ca, împreună, să ajute la ridicarea a "Gross National Happiness", aşa cum se măsoară PIB-ul în mica ţară asiatică.

beautiful India

2011-10-11T19:39:00.000+03:00

ştiţi reclama aia de pe CNN care popularizează India? e o reclamă în care arată diferite zone din ţară, iar la final apare textul "beautiful India". la reclama asta m-a dus gândul când m-am dus în Pipera.
Pipera este un fel de India. vezi oameni îmbrăcaţi în costume scumpe, mergând către imensele clădiri de sticlă pe un trotuar care la un moment dat se termină brusc într-o baltă imensă. femei cu scumpi pantofi cu toc aleargă fericite prin noroi pentru a prinde tramvaiul către casă. Dacii care abia mai pornesc, deţinute de muncitorii care construiesc alte clădiri de sticlă, stau parcate lângă maşinile corporatiştilor: Mercedes, Porsche, Audi. sedii de multinaţionale, de bănci sau de corporaţii se învecinează cu terenuri virane unde câinii îşi mănâncă resturile la soare. oameni care circulă cuminte în şir indian pe stradă, pentru că trotuarul nu a fost încă inventat acolo.
beautiful Pipera!

"Bună! Ce faci?"

2011-10-10T19:51:00.003+03:00

"Bună! Ce faci?" este cel mai tare film românesc din aşa-numitul Nou Val pe care l-am văzut până acum! şi zic asta fără să clipesc. ştiu, nu mă vedeţi că nu clipesc, dar trebuie să aveţi încredere că nu mint.
în primul rând, jocul actorilor este genial. şi firesc. Dana Voicu şi Ionel Mihăilescu sunt excelenţi în rolul de soţi care nu mai simt nimic unul pentru celălalt. dialogurile şi gesturile dintre ei sunt surprinse excelent de către regizorul Alexandru Maftei. care, îi mulţumesc lui Dumnezeu, nu a vrut să facă un film românesc cum se face în ultimul timp: se pune camera într-un colţ al camerei, iar actorii vorbesc 7 minute în cadru fără să se mişte camera. aşa că a filmat şi montat cadrele în ritm viu. în sfârşit, total altceva!
în al doilea rând, locaţiile au fost superbe. parcul în care se întâlnesc cei 2 soţi, apartamentul lor, staţia de autobuz unde ea aşteaptă autobuzul sunt parcă desprinse dintr-un film străin.
în al treilea rând, filmul ăsta chiar are coloană sonoră, spre deosebire de majoritatea filmelor româneşti. iar muzica este vioaie, caldă, expresivă.
aş putea continua cu "în al patrulea rând", "în al cincilea rând", dar mă opresc aici. vă sfătuiesc să vă uitaţi la HBO zilele următoare, când mai rulează filmul. sau şi mai bine, puneţi-i pe părinţii voştri să se uite la film. poate învaţă ceva.

fără inimă

2011-10-06T19:44:00.004+03:00

am primit şi primesc lunar zeci de meiluri, mesaje sau spamuri de genul "ooo, sunt mama lui X care are o boală tare gravă, dar am făcut un parteneriat cu AOL şi Yahoo! şi pentru fiecare e-mail trimis noi primim 5 cenţi, aşa că trimite asta la toţi prietenii tăi ca noi să putem strânge bani de operaţie". chiar nu se prinde nimeni că este o tâmpenie, că aşa ceva este un spam, că AOL sau Yahoo! nu fac nicio înţelegere cu nimeni şi că acest copil cu mama lui nu există? însă proştii dau mesajul mai departe la alţi proşti care dau mesajul mai departe către alţi proşti care dau mesajul mai departe.
cine nu crede este rugat să citească următorul articol şi să se lumineze:
http://www.ziare.com/internet-si-tehnologie/mail/yahoo-si-aol-platesc-5-centi-pentru-fiecare-e-mail-trimis-o-escrocherie-sentimentala-1124624 .

the world's most typical person

2011-09-30T19:33:00.011+03:00

bărbat, în jur de 28 de ani, Han, deci chinez, dreptaci, câştigă mai puţin de 12 000 de dolari pe an, are un telefon mobil, dar nu are cont bancar. cam astea ar fi coordonatele cele mai tipice persoane din lume. asta zic cei de la National Geographic, care au făcut o cercetare cu ocazia faptului că în acest an se va naşte omul cu numărul 7 000 000 000.

Ogra

2011-09-28T19:46:00.002+03:00

îmi aduc mereu aminte cu plăcere de Ogra, un loc unde n-am mai fost de mulţi ani. îmi aduc aminte cu plăcere de bunica, care, atunci când era supărată pe bunicul, îi spunea "du-te-n friguri!". sau de "leveşa" pe care o gătea, o supă foarte grasă, fără gust, cu mulţi tăiţei. bunicul, mereu cu nasul roşu, avea mereu vin într-o carafă, iar pivniţa lui mi se părea o poartă de intrare în rai.
mi-e dor de avioanele care zburau chiar deasupra casei, de verile în care stăteam seara pe verandă, de Leu', ciobănescul căruia atunci când eram mic îi spuneam toate gândurile mele. îmi lipsesc WC-ul de afară, tăiţei cu nucă, grădina din spatele şurii unde alergam printre porumb, dulapul din bucătărie cu uşa rotundă pe care speram să îl am eu într-o zi, strugurii din curte pe care îi mâncam în prostie sau patul cu saltea de paie care făcea un zgomot infernal de fiecare dată când te întorceai pe cealaltă parte. îmi lipseşte întunericul din casă noaptea, teracota cu gaz sau cocoşul care cânta sub geam în fiecare dimineaţă.
îmi lipsesc bunica şi bunicul de la Ogra.
îmi lipseşte Ogra.

Paul face vrăji

2011-09-26T19:48:00.003+03:00

am fost de curând acasă şi într-una din zile, urcând scările, m-am intâlnit cu Alina, o vecină. nu ne văzusem de ani buni. după ce ne-am spus ce mai facem, pe unde suntem, dacă avem copii, ea m-a întrebat dacă mai fac vrăji. am căscat ochii. vrăji? ce vroia sa zică? aşa că Alina mi-a adus aminte de o întâmplare de mult uitată, petrecută pe la începutul anilor '90.
trebuia să merg la ziua ei de naştere. eu citisem o revistă în care erau tot felul de "vrăji", trucuri prin care să îţi prosteşti colegii. aşa că m-am înarmat cu toate cele de trebuinţă şi am plecat spre casa Alinei. acolo, între un sandviş şi un suc, m-am apucat de treabă.
la una din "vrăji" trebuia să invoc ceva spirite care să mă ajute să ghicesc ceva. şi în timp ce invocam eu spiritele, televizorul alb-negru Sirius care mergea pe fundal face un "fâs", ecranul începe să i se înnegrească brusc şi se face din ce în ce mai negru până se închide de tot. copiii, panicaţi! spiritele au distrus televizorul! degeaba am încercat să le explic că aceste vrăji nu sunt pe bune, toată lumea a crezut că eu am stricat televizorul. mi s-a dus vestea şi prin şcoală.
dacă sunteţi curioşi dacă acel televizor şi-a mai revenit vreodată, nu ştiu ce să vă spun... dar se pare că unii încă mă mai ţin minte ca fiind un fel de Merlin.

ce poţi cumpăra cu mulţi bani?

2011-09-22T23:10:00.003+03:00

dacă ai 287 000 000 000 de dolari americani, ai putea cumpăra toate clădirile din Manhattan, iar pentru 232 000 000 000 de dolari poţi cumpăra tot Washingtonul. dacă te lasă portofelul să dai 1 000 000 000 000 000 000 de dolari, ai putea cumpăra Apple, Microsoft, IBM şi Google sau ai putea cumpăra datoriile suverane ale Spaniei, Irlandei, Portugaliei şi Greciei pentru 1 510 000 000 000 000 000 de dolari. vrei să cumperi tot armamentul armatei SUA? pentru 413 700 000 000 de dolari ai putea cumpăra toate avioanele, vasele, tancurile, masinile şi armele americanilor. sau ai putea să cumperi primele 50 de echipe sportive, din mai multe sporturi, pentru doar 50 400 000 000 de dolari americani. cu 3 000 000 000 000 000 000 de dolari ai putea cumpăra 88% din tot petrolul care se exploatează în acest an. sau poţi sa faci combinaţii şi să iei părţi din cele de mai sus.
cine are atâţia bani? China. are rezerve valutare de peste 3 000 000 000 000 000 000 de dolari americani.

prin Europa

2011-09-20T12:09:00.004+03:00

după ce am scăpat de regimul comunist, românii au putut călători liber în Europa, ca să vadă metropolele europene. la început am avut nevoie de vize, apoi am scăpat de ele. aşa am reuşit să ajungem la Paris, Londra, Berlin, Madrid, Atena, Roma. apoi ne-am dat seama că există şi alte oraşe pe care le putem vedea: Stocholm, Reichiavic, Miunhen, Liubliana, Bruxel.
noroc că am scăpat de comunişti.

tigaie cu reglaj

2011-09-05T18:45:00.005+03:00

am văzut în vitrina unui magazin de pe bulevarul I. C. Brătianu o tigaie cu reglaj. adică tigaia era electrică şi avea un fel de butoane pe mâner de unde îi setezi intensitatea. şi gata, nu mai ai nevoie de aragaz!
începe să mă sperie unde ajunge tehnica asta. deja avem roboţei prin casă care să ne ţină de urât, în curând vom avea maşini care o să meargă singure către destinaţie, telefoane care o să ne facă suc şi cartofi prăjiţi şi haine care o să meargă singure până la dulap. poate ar fi bine ca alături de tigaia cu reglaj să avem şi mâncarea care iese singură din frigider şi ingredientele care singure se taie şi sar în tigaie. o grămadă de lume ar scăpa de gătit.

mama publicităţii

2011-09-01T21:10:00.000+03:00

publicitatea a început să apară la noi după 1989. până atunci, ce se făcuse în România era o glumă.

domeniul a pornit încet, încet, s-a poticnit uneori, câteodată a experimentat, unii şi-au frânt gâtul, însă iată că s-a ajuns să luăm şi mari premii la Cannes Lion Festival.

am descoperit, la Râmnicu-Vâlcea, unul dintre primele sloganuri publicitare de la noi. în rimă şi cu efect.

Paul şi aparatul foto

2011-08-31T18:46:00.003+03:00

mi-am luat aparat foto. nou, era la promoţie, primeam şi acumulatori, husă şi alte mărunţişuri. era tot Sony, pentru că fostul aparat era tot Sony şi îmi plăcea meniul.
mă duc cu el acasă, fac câteva poze, iar apoi filmez. dau "play" la ce am filmat. imaginea se vedea bine, dar nu aveam sunet. pornesc filmul din nou. sunet deloc. măi să fie, îmi zic, nici nu l-am luat de o zi şi s-a stricat. fac alte film. niciunul nu avea sunet.
a doua zi, mă duc la service-ul Sony. le explic că s-a stricat aparatul, că l-am luat de două zile. femeia de acolo mi-l ia şi îmi spune că într-o săptămână e gata. nu apuc sa ajung la birou că mă sună un număr. era un domn de la Sony. mă întreabă ce are aparatul foto. îi spun că filmează fără sunet. domnul mă întreabă dacă am descărcat filmuleţele pe calculator. îi spun că nu, n-are rost, oricum filmuleţele nu au sunet. la celălalt Sony, când dădeai "play" la filmuleţe pe aparat, se auzea şi sunetul. cum nu se aude acum, e clar că e stricat. domnul de la Sony mă întreabă dacă am citit cartea tehnică. glumeşti, are 60 de pagini, cine are vreme să citească aşa ceva?
domnul de la Sony îmi spune "să ştiţi că acest aparat Sony nu are boxe încorporate în el, deci nu rulează filmuleţele cu sunet. sunetul se aude doar dacă descărcaţi filmuleţele pe un calculator. asta scrie şi în manualul de utilizare. l-am testat şi aparatul funcţionează. puteţi să veniţi să îl luaţi din service".
ia uite cum s-a făcut Paul de râs la Sony!

banc

2011-08-25T17:32:00.000+03:00

pentru că scriam ieri despre Renault, mi-am adus aminte de bancul pe care bunicul mi-l spunea de fiecare dată când ne întâlneam, atunci când eram mic.

odată, un ţăran mergea la Poştă şi a văzut că cei de acolo vindeau loz în plic. şi s-a gândit să îşi ia şi el unul, poate câştigă ceva. cumpără lozul, îl desface, şi când se uită la loz vede că scrie "Renault". stă puţin, se gândeşte şi apoi spune: "ia uite ce ne-am modernizat, în loc să scrie necâştigător, scrie Renault"!

zero emisii

2011-08-24T18:55:00.000+03:00

acest articol nu este o reclama mascată pentru Renault.

Renault o să lanseze peste 218 zile o gamă completă de maşini electrice cu zero emisii. au stat ei şi s-au gândit şi şi-au spus că pentru a avea succes şi pentru a învaţa oamenii că e mai bine ca de acum înainte să îşi cumpere maşini electrice, trebuie să lanseze nu un model, ci 4. aşa că vor lansa o maşină cu două locuri, o utilitară compactă, o berlină compactă şi o berlină de familie. nu peste mult timp, Twizy Z.E., Kangoo Z.E., Zoe Z.E. şi Fluence Z.E. vor putea fi admirate pe străzile oraşelor.

dacă vreţi să vă hotarăţi care merită cumpărat, puteţi accesa http://www.renault-ze.com/ro/#/ro/gama-vehicule-electrice.html .

bravo, Renault!

priză, coardă, espadrile

2011-08-19T19:31:00.001+03:00

de mult timp vroiam să merg la căţărat. nu pe munte, pentru că nu vreau să îmi frâng gâtul, ci într-o sală specială de aşa ceva. şi cum în Bucureşti sunt vreo 3 săli cu acest specific, m-am decis să merg într-o seară.
cum la Fabrica de Căţărat nu a răspuns nimeni timp de vreo 3 zile, iar Galactic Gym era destul de departe, am ajuns la Vertical Spirit, o sală de căţărat undeva în spatele hotelului Intercontinental.
sala de la Universitate a celor de la Vertical Spirit este amenajată într-o sală de sport a unei şcoli generale şi are pereţi cu 3 grade de dificultate. logic că noi, începătorii, am fost trimişi la peretele cu primul grad de dificultate.
ni s-au explicat regulile, ne-am făcut încălzirea, am primit espadrilele, am fost învăţaţi ce şi cum să facem, am fost legaţi cu coarda şi hamurile şi am fost trimişi la treabă. deşi nu am crezut că o să rezist mai mult de jumătate de oră, am rezistat două ore căţărându-mă.
trebuie să încercaţi şi voi, e musai!

propaganda

2011-08-18T20:57:00.003+03:00

am primit ca spam ceva PowerPoint despre noua linie de cale ferată între Beijing şi Lhasa. într-adevăr, linia este o imensă realizare a constructorilor chinezi, având în vedere că trece pe la înălţimi de peste 5 000 de metri, iar o parte din ea este construită pe permafrost.

dar ceea ce m-a pus pe gânduri este cine a scris PowerPoint-ul. acest Eddy Choeng, de la New Huaren Federation, cel care apare ca scriind acest document, este, cred, vreun slujbaş al statului chinez. se recunoaşte stilul pompos comunist de la o poştă: "According to my local Tibetan tourist guide when I was in Lhasa, she told me that Tibet’s economy has never been self-sufficient enough to give its people a meaningful life. Every year, Tibet suffers from a perennial budget shortfall and therefore, relies heavily and wholly on federal funding from the central Government. Thanks to Beijing, development and prosperity has finally arrived in this remote Chinese province. I saw miles after miles of impressive roads, expressways, bridges, railways and other top-notch infrastructure." ia auzi, noroc cu chinezii, că altfel cei din Tibet mureau de foame.

dar cea mai tare fază vine la final: "Tibet is China’s most remote province. It has been part of China since the Yuan Dynasty (1279 – 1368 AD). [...] Contrary to western propaganda however, Tibet under the Dalai Lama was a slave society where the privileged lamas owned everything. Tibetans were indoctrinated by Lama Buddhism to accept their lives as servants and slaves to the powerful and wealthy lamas who lived a life of luxury. Chairman Mao changed all that when he established effective control and administration after he defeated Chiang and proclaimed the founding of the People’s Republic of China in October, 1949. With the covert backing of the CIA, the Dalai Lama fled to India in 1950 with a handful of followers. The Dalai Lama has publicly admitted that till today, he is still under the payroll and patronage of the Americans. The US puppet lives in self-exile in India today where his group of die-hard supporters continue to receive arms, training and funding from the US Administration."

eu nu zic că nu o fi aşa, dar parcă aud tovarăşii de la Scânteia cum ne spuneam că noi trăim bine şi suntem fericiţi, iar oamenii mureau la Timişoara.

Pop-tarts

2011-08-17T19:23:00.002+03:00

m-am îndrăgostit de Pop-tarts acum câţiva ani, atunci când am mâncat prima dată. acum, de fiecare dată când Chris, fostul meu şef, pleacă în SUA, îi cer să îmi aducă Pop-tarts.

cum aş putea să descriu gustul minunat de Pop-tarts? este ca o-primăvară-lungă-în-care-sunt-multe-flori-pe-câmp-şi-în-timp-ce-le-miroşi-vine-o-ploaie-caldă-astfel-că-tu-te-simţi-tânăr-şi-liber-şi-simţi-că-ai-putea-face-orice-vrei-şi-nimeni-nu-te-poate-opri!

pelerinaj

2011-08-15T11:28:00.003+03:00

cât timp am fost la liceu şi la facultate, în fiecare zi de 15 august mergeam cu mama la hramul Mânăstirii de la Izvoru Mureşului. plecam dimineaţa devreme cu personalul de Braşov, ajungeam la Izvoru Mureşului, stăteam la o cafea la barul complexului sportiv, de acolo mergeam la mânăstire, ascultam slujba, la finalul slujbei stăteam la rând să mâncăm un pahar de colivă, de acolo mergeam şi mâncam mici la Restaurantul Veveriţa, apoi mergeam la gară de unde luam personalul şi ne întorceam la Topliţa.
era una din excursiile care îi cădeau cel mai bine mamei mele.

o arenă naţională

2011-08-09T19:22:00.002+03:00

am fost şi eu la îngrămădeală, ca tot bucureşteanul. m-am dus să văd Arena Naţională cu câţiva prieteni şi cu mulţi concitadini.
deşi mă aşteptam la ce e mai rău, am fost surprins plăcut: organizarea a fost bună, n-a fost îmbulzeală, stadionul este tare frumos, aranjat şi modern. ce să ne mai dorim? poate doar încă vreo 20 de stadioane ca acesta.
felicitări organizatorilor care s-au gândit că n-are rost să şteargă praful de pe scaune, având în vedere că vin mulţi vizitatori şi pot ei să îl şteargă cu hainele. aşa a şi fost!

kofola

2011-08-05T18:47:00.000+03:00

kofola este cel mai mare "duşman" al Pepsi şi Coca-Cola în Cehia şi Slovacia. în 1962, compania farmaceutică Galena lansa kofola, o băutură fabricată din 14 ingrediente, printre care ierburi, cafeină, extras de mere, cireşe şi afine şi un conţinut redus de zahăr.

după Revoluţia de Catifea, kofola a fost foarte aproape de a dispărea de pe piaţă din cauza invaziei băuturilor vestice, dar după o luptă lungă cu tranziţia a ajuns acum să fie pe locul 2 în topul vânzărilor de băuturi de răcoritoare pe piaţa cehă. şi cum să nu fie pe locul 2, când este atât de bună?

mi-e dor de o kofola...

tentativa de umor

2011-08-01T19:36:00.000+03:00

ultima dată când am fost acasă mi-a picat în mână "Tentativa de... umor", o carte de caricaturi din 1990, desenată de Sorin-Dragoş Andrei la Editura Cuvântul Românesc. era o carte pe care o primisem cadou prin 1991 sau 1992, cu ocazia faptului că luasem premiul I. am citit-o atunci, însă n-am înţeles-o. am recitit-o acum şi descrie perfect regimul comunist şi primul an de democraţie, totul într-o variantă foarte comică. faze de povestit: un om îi spune unui alt om pe stradă "Hristos a înviat", la care el răspunde "ştiu, am fost informat" sau metoda japoneză de udare a ogoarelor Ia-Ku-Kana, foarte bună după furtul conductelor de irigat.

legenda pozei: bătrânul 1 îi spune bătrânului 2: "pentru a treia oară când doctorul mă întreabă dacă în tinereţe am fost onanist, deşi mereu îi răspund că eu dintotdeauna am fost comunist!", la care bătrânul 2 spune: "mă... tâmpit mai eşti! dacă vin ăia la putere?"

clienţi

2011-07-31T20:15:00.003+03:00

"We picked the company name so that we’d show up first in the phone book. Doesn’t it work the same way on the Internet?"

este una dintre sutele de situaţii pe care le găseşti pe www.clientsfromhell.net. pentru cei care lucrează în publicitate, cinematografie, editare web, media, situl ăsta este o sursă de umor. pentru că ştim cu toţii cum e să lucrezi cu oameni care vor, dar habar nu au ce vor. sau nici măcar nu ştiu ce vor.

Facebook for BlackBerry

2011-07-30T13:59:00.001+03:00

intram pe Facebook de pe telefonul meu. telefon care este un model de BlackBerry. de fiecare dată când intram, îmi apărea o notificare de genul "install Facebook for BlackBerry, for faster browsing, la, la, la". într-o zi mi-am zis că o să îmi instalez programul, că doar nu o să mă tot loghez pe internet. l-am luat şi instalat.

adevărul e că Facebook for BlackBerry e un program bun. acum primesc zeci de notificări zilnice pentru fiecare om care joacă Farmville şi îşi cumpără vreun ciocan, îmi sună telefonul la tot felul de ore, în miezul nopţii, ca să mă anunţe că în ziua următoare începe un eveniment la care am dat "attend", tot felul de oameni au poze la profilul de la contacte, primesc multe mesaje când un om îşi schimbă poza de profil.

îi dau "ştergere", nu mai pot!

o nouă meserie banoasă

2011-07-29T17:29:00.003+03:00

îmi pun întrebarea de ce mai trebuie să muncim legal? de ce trebuie să mă trezesc de 5 ori pe săptămână în fiecare dimineaţă, să mă duc la muncă, să lucrez cu tot felul de oameni mai puţin dotaţi intelectual, să vin acasă şi să pic lat de oboseală când aş putea să mă duc în Centrul Vechi şi să stau cu mâna întinsă? aş câştiga în jur de 1 000 de euro lunar.
aviz amatorilor care dau bani la tot felul de băbuţe, copii sărmani şi oameni fără un picior în faţa bisericii, în staţiile de metrou sau prin zonele comerciale. urmăriţi filmuleţul de aici (http://www.click.ro/news/bucuresti/cersetoare-castiga-EUR-fiecare-taxiul_0_1220278009.html) şi apoi gândiţi-vă de două ori înainte de a scoate măruntul din portofel.

supa de varză

2011-07-26T17:43:00.000+03:00

eram pe Miniclip şi mi-a atras atenţia un banner aflat în partea de sus a paginii: "supă de varză acum disponibilă în capsule. o capsulă = 4 castroane de supă de varză".

la început am crezut că este vorba despre mâncare de astronauţi, din aia în vid. de fapt, după ce am dat clic pe link, m-am lămurit: era vorba de pastile de slăbit. citez de pe www.supa-varza.ro: "supa de varză şi-a dovedit eficienţa de mii de ani în domeniul sănătăţii şi al formei. dar cu greu ne puteam imagina incredibilele sale puteri de devorator de grăsime (amplificate de 10 ori când este super-concentrată într-o capsulă)!" bla bla bla. "o singură capsulă reprezintă echivalentul a 10 kg de varză. aşa se explică eficienţa ei." tot pe acest sit se poate vedea cum această capsulă atacă grăsimile, cum face, cum drege.

dragilor, când o să lansaţi o capsulă de supă de pui, drajeuri cu piure de cartofi şi pulpe de pui la cuptor sau pastile cu spumă de ciocolată, atunci mă apuc şi eu de slăbit. până atunci, mă îndop cu bunătăţi. bunătăţi rele pentru corpul uman.

cât de mică este Terra

2011-07-25T19:00:00.004+03:00

am mai scris pe tema asta, cât de mică este planeta noastră, dar revin.

nouă Terra ni se pare tare mare pentru că noi suntem tare mici în comparaţie cu ea. la propoziţia trecută am fost poet, acum devin om de ştiinţă. Universul este atât de mare, încât noi spunem că este infinit. el nu este infinit, doar că noi nu îi putem afla marginile.

nu mai ştiu de unde am cules poza asta, dar aici se poate vedea cât este de mare Pământul în Sistemul Solar, cât este de mare Sistemul Solar în Calea Lactee, cât de mare este Calea Lactee în Grupul Local de Galaxii, cât de mare este Grupul de Galaxii Local în Super-roiul de Galaxii Local. v-am ameţit? analizaţi poza şi minunaţi-vă.

cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. lumii lui Harry Potter

2011-07-24T15:43:00.002+03:00

"Harry Potter, the boy who lived, come to die!"

replica asta va rămâne celebră, pentru mii de oameni, pentru zeci de ani. după 10 ani, 8 filme şi mulţi dolari în conturile actorilor, producătorilor, scriitoarei, epoca "Harry Potter" a luat sfârşit. nu o să îi mai vedem pe Hermione, Ron, Harry, Cho, Padma, Parvati, Neville, Luna, Fred, Ginny, George decât dacă o să ne uităm la reluări. epopeea s-a terminat, Harry vă trăi fericit până la adânci bătrâneţi cu Ginevra, Ron va face copii cu Hermione, Ministerul Magiei îşi va continua supravegherea lumii magicienilor şi "all was well".

acum, că a fost lansat şi ultimul film al seriei, mă întreb care o fi următoarea serie pe care o voi urmări? poate "Cronicile din Narnia"; şi alea sunt 7 la număr, probabil le vor ecraniza pe toate.

Expecto Patronum!

cum m-am pregătit pentru "Harry Potter"

2011-07-20T18:17:00.004+03:00

am fost şi voi rămâne fan al filmelor cu celebrul vrăjitor. imaginaţie, magie, decoruri spectaculoase, actori cunoscuţi, totul a dus la succes. nu o să uit niciodată cât de impresionat am fost în primul film de cum se intră în Diagon Alley.

totuşi, primul film a apărut în 2001. apoi, de-a lungul anilor, au venit şi celelalte. spre ruşinea mea, am uitat cine e Dobby. credeam că Sirius Black este un personaj negativ, altfel de ce l-ar chema Black? Dolores Umbridge era pentru mine una dintre elevele de la Hogwarts.
după ce am văzut al şaptelea film, mi-am dat seama că nu mai ţin minte mare lucru din tot ceea ce s-a întâmplat. aşa că, începând din aprilie, am urmărit o dată la două săptămâni câte un film. ca să fiu pregătit pentru marele final din iulie. acum ştiu cine e Dobby, dacă Sirius Black e bun sau nu şi cum arată Grawp.
acum ţin minte bine toate filmele, aşa că în seara asta nu o să îi mai enervez pe cei care vin cu mine la ultimul film cu întrebări idioate, de genul "cine e ăsta?"

despre Topliţa şi ziua ei

2011-07-19T21:45:00.002+03:00

mâine este Sfântul Ilie şi, ca în fiecare an, hram la mânăstirea cu acelaşi nume din Topliţa. din nou, se vor aduna mulţi oameni în curtea mânăstirii, vor asculta slujba, iar apoi vor merge în centru unde vor mânca mici.
zilele trecute, vineri, sâmbătă şi duminică au fost concertele ce au marcat zilele oraşului. muzică uşoară şi populară a răsunat de pe scena pusă în faţa Primăriei.
este anul cu numărul 13 în care au loc concertele dedicate topliţenilor. pentru cine mai ţine minte, în 1998, între 17 şi 20 iulie, a avut loc prima ediţie a "Zilelor Miron Cristea", ediţie care s-a lăsat cu concerte de muzică populară şi uşoară.
primul spectacol care a avut loc la prima ediţie a zilelor oraşului a fost cel de muzică uşoară. pe scena amplasată în faţa Poştei au fost invitaţi Colegiul Vedetelor, o formaţie dance din Reghin şi Dudu. primarul de atunci, Mircea Duşa, ne anunţase cu vreo două luni înainte că vrea să facă zilele oraşului în care să fie spectacole, tarabe şi focuri de artificii. şi cum pe vremea aia, Colegiul Vedetelor era cea mai tare formaţie din Topliţa, am fost printre organizatori. aşa că primul spectacol din zilele topliţene a fost prezentat de nimeni altul decât de mine! ţin minte şi acum ce emoţii am avut când m-am urcat prima dată pe acea scenă mare de pe care se vedea o mulţime de oameni. dar mi-am învins emoţiile, spectacolul a ieşit excelent şi aşa, pentru ceva ani, am prezentat aproape toate acţiunile culturale din oraş.
au trecut de atunci 13 ani, scena s-a mutat de la Poştă în Eroilor, iar apoi în faţa Primăriei, spectacolele au devenit din ce în ce mai mari, iar artiştii din ce în ce mai vestiţi. iar peste Topliţa a mai trecut o sărbătoare.

Sudanul de Sud

2011-07-09T17:36:00.003+03:00

să urăm bun venit pe harta politică a lumii Sudanului de Sud!
Sudanul de Sud este o ţară independentă începând de azi, având capitala la Juba. este a 193-a naţiune recunoscută de ONU şi se învecinează la nord cu Sudanul, la est cu Etiopia, la sud cu Kenya, Uganda şi Republica Democrată Congo, iar la vest cu Republica Centrafricană. Sudanul de Sud are aproximativ 8 000 000 de locuitori, triburile principale fiind Dinka, Shilluk, Bari, Nuer, Acholi, Azante şi Lothu. noua ţară are o economie la pământ, cea mai mare parte a populaţiei trăieşte într-o sărăcie lucie, există câţiva kilometri de drum asfaltat şi doar 3 spitale, iar speranţa de viaţă este printre cele mai reduse din lume.
Sudanul de Sud devine independent în urma referendumului care a avut loc între 9 şi 15 ianuarie 2011, referendum organizat în urma acordului de pace de la Naivasha din 2005. acordul de pace între guvernul de la Khartoum şi Mişcarea de Eliberare a Poporului Sudanez încheia Războiul Civil Sudanez. conform rezultatelor finale ale referendumului, 99% dintre alegători, locuitori ai zonei de sud a Sudanului, au ales separarea de Sudan.
rămân o serie de probleme de rezolvat pentru noul stat, ca negocierea împărţirii veniturilor din exploatarea petrolului, infrastructura, sistemul sanitar, delimitarea graniţelor sau crearea de noi locuri de muncă. dar până atunci, să îi lăsăm să se bucure pe cei din Juba de sărbătorile programate.

despre bacalaureat

2011-07-07T22:19:00.002+03:00

toată ţara şi poporul se miră de rezultatele incredibile pe care le-au avut tinerii la bacalaureat. avem căzuţi pe capete, rată de promovabilitate ruşinos de mică, licee unde nu a promovat niciun elev. mirare, groază, revoltă. acum sincer, la ce vă aşteptaţi?
nu este niciun secret că elevii sunt din ce în ce mai slab pregătiţi. cum nu este niciun secret că la bacalaureat, până în acest an, s-a furat pe rupte. bine, s-a furat şi acum, dar mai puţin.
cu toţii am trecut prin bacalaureat, nu? nu ţineţi minte cum se dădea protocol la profesori? pe vremea mea, exista în liceul meu, la fiecare bacalaureat, o clasă unde era un frigider plin cu bunătăţi pentru profesorii din comisie. aşa, ca să se îmbune şi să nu fie încruntaţi la probele orale sau scrise. şi eu, şi colegele mele, am dat bani pentru protocol când am terminat clasa a XII-a, deşi era interzis să strângi bani pentru aşa ceva. în timpul bacului, a şi apărut un articol în ziarele centrale, cum că la Topliţa bacalaureatul s-a transformat în nuntă. cineva fotografiase carneţelul profesorului care se ocupa cu strânsul banilor şi a "ciripit" tot la un ziar central. a venit o comisie de la Inspectoratul Şcolar care nu a găsit nimic, bineînţeles.
ţineţi minte cum se copia la bacalaureat? la unele probe, veneau profesorii în sălile de examene şi dădeau rezolvările subiectelor. sau te ajutau chiar profesorii supraveghetori. în alte clase, profesorii citeau reviste, iar elevii erau cu manualele prin bănci. un profesor stătea afară şi dădea alarma dacă venea cineva. şi la bacalaureatul meu, la unele materii, s-a copiat pe rupte.
aşa că n-are rost să facem pe mironosiţele virgine. trebuie să vedem ce e de făcut, ca să nu ajungem peste câţiva ani la promovabilitate de 1%.

Paul

2011-06-29T13:36:00.002+03:00

este Sfântul Petru şi Pavel. este şi ziua celor care se numesc Paul. adică este ziua mea. şi a tuturor celor care au acest nume. sunt într-un club din care fac parte Paul Allen, Paul D. Boyer, Paul Cézanne, Paul Daniels, Paul Newman, Paul Stanley, Paul Galvin, Paul Gascoigne, Paul Gauguin, Paul Getty, Paul Hewson, Paul Hogan, Paul Oakenfold, Paul Klee, Paul Walker, Paul Goma, Paul Krugman, Paul Matisse, Paul McCartney, Paul Newman, Paul Oakenfold, Paul Revere, Paul Gauguin, Paul Samuelson, Paul Cézanne, Paul Scofield, Paul Hewson, Paul Smith, Paul Scholes, Paul Simon, Paul Stanley, Paul Volcker, Paul Von Hindenburg, Paul Gascoigne, Paul Williams, Paul Levesque, Paul Matisse, Paul Rubens, Paul Bettany, Paul Kagame, Paul Giamatti, Paul Verhoeven, Paul Rudd, Paul Castellano, Paul Anka. şi mulţi alţii.

de ce?

2011-06-28T22:46:00.003+03:00

de ce scriu pe blog? este o întrebare pe care mi-au pus-o mai mulţi oameni. unii dintre ei se aşteptau la răspunsuri complexe, gen "vreau să schimb ceva", "cred că pot să fac o diferenţă în lumea blogului" sau "eu scriu mai bine ca alţii şi voiam să demonstrez asta". dar nu, nu ăsta este motivul.
singurul motiv, pentru că este unul singur, este acela că vreau să împărtăşesc cu voi, cei care mă citesc, aiurelile care îmi trec prin cap, întâmplările hazlii pe care le păţesc sau lucrurile interesante pe care le aud sau văd. nu vreau să salvez lumea şi nici nu vreau să primesc premiul Pulitzer.
având în vedere că am avut aproximativ 16 000 de cititori până acum, oameni care mi-au citit posturile, m-am gândit să continui să scriu.

cum îţi măreşti mica garsonieră

2011-06-27T19:19:00.003+03:00

simplu: spargi peretele exterior. şi ce dacă e perete de rezistenţă? au spart şi alţii în casă pereţi de rezistenţă, deci de ce să nu spargi şi tu? doar nu eşti mai prost. aşa, după ce spargi peretele blocului, îţi construieşti o cameră în afara blocului. nu contează că e spaţiu verde sau că nu ai aprobare. lasă că oricum nu te prinde nimeni. de amendă, ce să mai vorbim? şi chiar dacă te prinde cineva, doar nu o să îţi distrugă casa. iar vecinii sunt oricum atât de indiferenţi că nu o să se bage să te întrebe ce faci. o să îşi vadă de treaba lor, tu îţi vezi de a ta şi gata camera. ţi-ai mărit suprafaţa casei şi nimeni n-are nicio treabă.

hai să helpăm nişte oameni

2011-06-26T21:15:00.002+03:00

cum ar fi dacă ne-am lua lumea în cap şi am pleca în Zambia ca să ajutăm medicii de acolo să salveze oameni? cum ar fi dacă am pleca în Nicaragua să ajutăm copiii de la sate să înveţe limbi străine? cum ar fi dacă am pleca în Somalia ca să îi ajutăm pe cei de la ONU să împartă mâncarea celor care suferă de foamete? cum ar fi să mergem în Japonia ca să îi ajutăm pe cei de acolo să reconstruiască oraşele distruse de tsunami?
cum ar fi dacă ne-am interesa puţin mai mult de cei din jurul nostru?

vreau să-mi tai venele în cameră la Paul

2011-06-24T19:03:00.001+03:00

eram student, la Cluj-Napoca. stăteam în minunata cameră 10 din căminul XIV Haşdeu. într-o zi, la prânz, bate cineva la uşă. era vecina care stătea mai sus cu două etaje, care mi-a spus că îşi pusese nişte haine la uscat, dar a bătut vântul foarte tare şi i-au căzut deasupra intrării. eu stăteam deasupra intrării, aşa că vroia să sară pe geam de la mine şi să îşi recupereze hainele. m-am oferit să fac eu asta în locul ei.
am deschis geamul, am sărit pe acoperişul intrării şi am început să îi culeg hainele. am luat câteva şi i le-am dat. apoi am mai luat câteva şi, când m-am întins să i le dau, am auzit un "poc", iar fata a luat-o la fugă de lângă geam ţipând. eu eram mai jos cu vreo 2 metri, deci nu ştiam ce se întâmplă. m-am căţărat repede şi, când reuşesc să trec de geam, văd sânge peste tot în cameră. unul din geamuri era spart. atunci mi-am dat seama: aveam un geam care se deschidea în jos, fata s-a sprijinit in el cu ambele mâini, geamul s-a spart, iar ea şi-a tăiat venele. ies repede din cameră, o găsesc pe fată la oficiu, unde încerca să îşi spele rana de sticlă. strig repede pe coridor, apare Marius, o iau pe fată, îi leg mâinile cu tricourile ei, îl pun pe Marius să o păzească, iar eu sun la 112.
ţâââr-ţâââr! le spun că a avut loc un accident şi că trebuie să vină repede, pentru că o fată pierde mult sânge din cauză că are venele tăiate. "şi-a tăiat intenţionat venele?", mă întreabă dispecera. îi spun că nu, a fost un accident. îi spun că sunt un vecin, şi la mine a fost accidentul. dispecera vine cu întrebarea: "ce căuta la dumneavoastră?"
după vreo 3 minute, apare ambulanţa. cobor cu fata pe scări, iar la ieşirea din cămin ne întâlnim cu... prietenul ei. care când o vede plină de sânge, lividă la faţă şi cu doi bărbaţi care o susţin la stânga şi la dreapta, se face şi el alb la faţă. îi spun că a fost un accident, bla, bla, bla, iar el mă întreabă: "ce căuta la tine în cameră?"
îi bag pe amândoi în salvare şi plec.
după două săptămâni, bate cineva la uşă. deschid şi era fata cu venele tăiate. vroia să îmi mulţumească că am ajutat-o şi că i-am salvat viaţa. n-am lasat-o să intre în cameră.

uan ciu fri

2011-06-23T18:01:00.004+03:00

mai ştiţi "vorbele" pe care le aveam noi când eram mici? mi-am adus aminte azi de "uan, ciu, fri / Pamela vrea copii / dar Bobby nu o lasă / că e prea frumoasă".

mai era şi "din Oceanul Pacific / a ieşit un peşte mic / şi pe coada lui scria / ieşi afară dumneata". sau "an tan te / dize mane pe / dize mane compane/ an tan te". mai ştiu şi "baba ridică paleta / trece moşul cu racheta", chestie care acum mi se pare că are un subînţeles sexual.

n-am uitat nici "avion cu motor / ia-mă şi pe mine-n zbor / nu te iau că eşti mic / şi te cheamă Polonic" sau celebrul "cum te cheamă / zori de zeamă / cum te strigă / mămăligă / unde stai / peste drum / şi cum te cheamă / nu ştiu cum". vara mă bucura "a venit vacanţa cu trenul din Franţa / hai copii la joc, cărţile pe foc!"

mai ţin minte "pace pace / între două dobitoace / dobitoaca cea mai mare / are pene pe spinare / dobitoaca cea mai mică / are pene pe burtică".

doar pe astea le mai ţin minte. dar am găsit pe internet sute de texte. ce vremuri...

geacă de 200 de lei

2011-06-21T18:37:00.001+03:00

mama a văzut într-o vitrină o geacă care, credea ea, i se va potrivi lui tata. aşa că l-a dus la magazin să o probeze. lui tata îi venea bine geaca, aşa că a întrebat preţul. vânzătoarea a spus "200 de lei". mama a înţeles ceea ce trebuia să înţeleagă, adică 2 000 000 de lei vechi, tata a înţeles 200 000 de lei vechi. tata, bineînţeles uimit de preţul mic al produsului, a vrut să îşi cumpere modelul în toate culorile, iar mama nu ştia cum să-l facă să renunţe fără să îi explice cum stă treaba cu procesul de conversie lei noi - lei vechi. când vânzătoarea a văzut rezistenţele mamei mele la rugăminţile tatălui, i-a spus: "doamnă, dar lăsaţi-l să cumpere mai multe geci dacă vrea". totuşi, nu l-a lăsat.
la ieşire, tata a întrebat-o de ce nu l-a lăsat să îşi ia pe toate culorile, la care mama i-a explicat toată tărăşenia. ce a zis tata? "cât? 2 000 000 de lei? am dat atâţia bani pe geaca asta? de ce m-ai lăsat?"

TIFF

2011-06-15T19:17:00.000+03:00

10 zile, filme, Open Air, producători, petreceri, voluntari, juriu, concerte, Premiul Publicului, bilete, cinema Arta, lansări de carte, workshopuri, 3x3, Let's Go Digital, regizori, meeting point, Muzeul de Artă, cinema Victoria, gala de închidere, Supernova, ziarişti, cinema Florin Piersic, aperiTIFF, spectatori.
în puţine cuvinte am descris ce înseamnă TIFF la Cluj-Napoca.

circul, lume, circul!

2011-06-08T18:56:00.002+03:00

am fost la circ!

am fost o singură dată la circ până acum, era prin 1997 sau 1998 şi nu mai ţin minte mare lucru, decât că eram cu prietena mea de atunci şi a fost foarte impresionată că am dus-o la circ. însă circul de atunci nu a fost mare lucru, mai mult clovni şi maimuţe decât cine ştie ce chestii impresionante.

acum însă am fost la Circul Globus şi trebuie să vă spun că am rămas impresionat. spectacolul "Destinul Dacilor" este mai mult decât circ, este spectacol! fetele dace sunt răpite de soldaţii romani, aşa că dacii pleacă la Roma pentru a le recupera. doi urşi, un elefant, mai multe leoaice şi un leu, cămile, numere de echilibristică, jonglerie, dresură şi multe altele fac ca aceste spectacol să fie de neuitat. iar muzica live pe care se desfăşoară spectacolul te face să nu stai o clipă în scaunul tău.

am plecat de la circ la fel de fericit cum au plecat copiii de 5 şi 6 ani ai familiei care a avut loc lângă mine.

de la o "Lambada" la alta

2011-06-03T18:48:00.004+03:00

în 1990 eram liberi, trăiam gustul democraţiei, scăpasem de comunism, ni se părea că lumea este a noastră. ascultam "Lambada" celor de la Kaoma, dansam şi ni se părea totul o nebunie. anii au trecut, am trecut prin tranziţie, alegeri, aderări la NATO şi UE, creştere economică, consum şi am ajuns să ascultăm din nou "Lambada", de data asta cântată de Jennifer Lopez şi Pitbull.

la fel cum moda se întoarce, se întoarce şi "Lambada". lumea ascultă din nou cântecul, dansează şi totul li se pare o nebunie.

ce fac ouăle în frigider?

2011-06-02T19:37:00.002+03:00

oamenii îşi pun tot felul de întrebări cu privire la ce se întâmplă în frigider atunci când uşa este închisă. oare salamul comunică cu margarina? supei îi este frig când stă în oală? gemul simte că se sufocă în borcan? parizerul şi şunca se înţeleg ca nişte prieteni sau sunt geloşi din cauza ambalajului? care crede că este mai bun, edamul sau gouda? oare legumele vorbesc în legumistan, limba lor nativă?
am găsit răspuns doar la o întrebare: ce face ouăle în frigider? fac feţe-feţe!

de ce cred că Facebook it's alive

2011-05-31T18:11:00.001+03:00

acum ceva timp, o prietenă de-a mea era la mine pe calculator, la birou şi se uita pe Facebook. şi a făcut clicuri, a apăsat link-uri şi a făcut tot ce trebuie să facă un om care navighează pe Facebook. doar că, la un moment dat, un mesaj a apărut pe ecran: "The server found your request confusing and isn't sure how to proceed."

adică Facebook, mă rog, serverul trăieşte! are conştiinţă şi uneori este cam încurcat de comenzile noastre idioate! oare Facebook este primul pas spre Skynet din filmele cu fostul guvernator al Californiei?

cum se face o reclamă

2011-05-26T19:43:00.001+03:00

am găsit documentul ăsta şi mi se pare că este perfect adevărat. există multe poveşti despre cum se face o reclamă, unele adevărate, altele foarte adevărate. poveşti care sunt despre regizori, agenţie, client, echipa de producţie, actori. poveşti care sunt cam cum sunt poveştile vânătoreşti.
această poză prezintă una dintre variantele total adevărate.

polo

2011-05-24T22:35:00.003+03:00

polo pe apă este un sport de apă care se întinde pe durata a 4 reprize a câte 8 minute fiecare. fiecare echipă este formată din maxim 13 jucatori, însă în terenul de joc, în orice moment al jocului, sunt admişi numai 7 jucători din fiecare echipă. echipa care este în atac are mingea şi încearcă să înscrie, iar echipa în apărare încearcă să oprească atacul şi să recupereze mingea pentru a ataca la rândul ei. cam asta aflaţi dacă o să căutaţi informaţii despre polo.
pe lângă rugby, hochei, gimnastică artistică şi sărituri cu schiurile, poloul era pe lista mea de "trebuie să văd". la finalul anului trecut, am aflat întâmplător că peste câteva zile urma să fie etapă, aşa că am zis să mă pun pe treabă. am sunat la Federaţia Română de Polo, unde domnul de la celălat capăt al firului n-a ştiut nici la cât încep meciurile, nici unde au loc. de, lucrează şi e plătit de stat, nu trebuie să fie foarte informat. despre site, ce să mai zic, era în urmă cu un an. până la urmă am găsit pe cineva care ştia detalii şi m-am luminat.
aşa că sâmbătă seara m-am dus la bazinul Floreasca, unde s-au desfăşurat meciurile. am văzut Steaua - Rapid şi Sportul Studenţesc - Dinamo. spectatori: iubitele jucătorilor şi familiile acestora, eu cu Blanka. se vede că sportul nu este popularizat îndeajuns. meciurile au fost interesante, jucătorii sunt bine făcuţi, iar toată activitatea te face să dai fuga la un bazin ca să înoţi şi tu.
am bifat polo, am bifat rugby, am bifat hochei, urmează gimnastica!

unica superstiţie

2011-05-23T17:05:00.001+03:00

de când sunt mic am o singură superstiţie: aceea de a nu călca pe un capac de canal doar o singură dată. adică dacă îmi iese în cale un capac de canal, fie îl ocolesc, fie calc pe el şi apoi mă duc spre un alt capac ca să calc şi pe el, fie fac 2 paşi mici ca să calc de două ori pe acelaşi capac. superstiţia asta am prins-o de la Petrică, care acum mult timp mi-a spus ceva legat de canale. şi de atunci mă feresc de ele, fie rotunde, pătrate sau de alte forme.
nu m-am dat 3 paşi înapoi atunci când pisica mi-a tăiat calea, am spart oglinzi şi am vărsat sare, am lăsat mâncare în farfurie, m-am încălţat doar cu un pantof, am ridicat de pe jos monede care erau cu stema în sus, însă de faza asta cu călcatul pe canale n-am scăpat...

lecţie de 10 ori

2011-05-14T10:36:00.002+03:00

ştim cu toţii că atunci când eşti copil, dacă ţi se spune că trebuie să faci ceva, dai mare importanţă acelui lucru. aşa că atunci când învăţătoarea Văsâi mi-a spus în clasa a II-a că trebuie să citim lecţia de 10 ori ca să o învăţăm, aşa am făcut. am citit-o o dată, am citit-o de două ori. a treia oară deja ştiam lecţia pe de rost. am citit-o a patra oară. noroc cu mama, care văzându-mă că suflu plictisit, mi-a explicat că doar cei care nu învaţă trebuie să o citească de 10 ori. eu învăţam bine, aşa că m-am oprit.

păpădii pentru mama

2011-05-06T21:42:00.001+03:00

în clasa I, primăvara, învăţătoarea, doamna Cojocaru, ne-a zis că este frumos ca mamelor noastre să le dăm flori. de fapt, că este frumos ca mamelor noastre să le dăm flori în fiecare zi, pentru că ele îşi vor da seama cât de mult le iubim şi vor fi fericite. aşa că ce s-a gândit Paul? să îi dea flori mamei lui în fiecare zi. ce flori? cele mai uşor de găsit, adică păpădiile aflate pe marginea drumului dinspre şcoală spre casă. aşa că în fiecare zi mă înfiinţam cu un buchet de păpădii pe care i le dădeam mamei. într-o zi, mama, sătulă de atâtea flori, mi-a spus că nu trebuie să îi aduc flori zilnic, însă eu am spus că aşa a zis învăţătoarea şi eu vreau ca ea, mama, să fie fericită. aşa că i-am adus mamei păpădii zilnic până le-am cules pe toate.

Kate + William = love

2011-05-02T18:26:00.000+03:00

recunosc că nunta dintre prinţul William al Marii Britanii şi Kate Middleton m-a făcut să visez frumos. povestea despre fata educată, simplă, inteligentă, fără pic de sânge albastru care îi suceşte minţile prinţului frumos şi bogat, prinţ care o ia în căsătorie, este o poveste frumoasă. toată lumea a văzut că se poate, aşa că acum în mod sigur toate femeile caută prin reviste lista cu prinţi disponibili, ca să ştie ce mai pot prinde. staţi liniştite, mai sunt prinţi disponibili, inclusiv in Bhutan.
recunosc că, împreună cu milioane de femei din întreaga lume, m-am uitat la nuntă. nu în direct, ci în reluare. am văzut tot: rochiile, sosirea la biserică, slujba, sărutul, parada. ce mi-a mai plăcut!
acum trecând la lucruri serioase, a fost o nuntă ca-n poveşti, cu oameni celebri, puţină opulenţă, pălării mişto, etichetă, program strict, spectatori pe marginea drumului. ţin minte că, la înmormântarea Dianei, i-am văzut pe cei 2 fraţi, William şi Harry, cum mergeau în spatele sicriului, şi m-am înduioşat. acum m-am înduioşat să îl văd mare pe William, însurându-se.
cum ar fi fost să fim şi noi regat?

politişti în intersecţie

2011-04-21T16:55:00.002+03:00

am stat şi am studiat problema: toţi poliţiştii care stau în intersecţie dirijează circulaţia după semafor. asta deşi atunci când poliţistul e în intersecţie, el este legea. dacă e roşu, şi la el e roşu. dacă e verde, dă-i să meargă! ce rost are să trimiţi un poliţist în intersecţie ca să dirijeze circulaţia dacă el se ia după semafor? va fluidiza el traficul? nu! va încurca el traficul? probabil că da! de fapt, el o să fie doar o anexă a semaforului.

mic dejun a la McDonald's

2011-04-18T20:40:00.004+03:00

McDonald's, din vara trecută, şi-a făcut un meniu de mic-dejun: clătite, omlete şi alte chestii. meniul de mic-dejun îl poţi cumpăra până în ora 10.00. şi cum nici o chestie bună nu vine singură, până în ora 10.00 nu poţi să mânânci nimic altceva la McDonald's decât meniul de mic-dejun. deci adio burgeri! dacă vrei să mănânci burgeri, vii după 10.00. te scurgi după un Big Tasty? vii după 10.00. nu vrei mic-dejun? vii după 10.00. e 9.40 şi tu vrei burger? nu înţelegi, vii după 10.00!

vis

2011-04-15T19:20:00.004+03:00

bunăstare, nivel de trai ridicat, economie performantă. asta au vrut toţi polonezii, românii, bulgarii, ungurii, cehii şi slovacii când a picat comunismul. visam toţi la o viaţă ca în vest: să avem magazine pline, să putem merge în concediu peste hotare, să avem casa noastră sau afacerea noastră.
"Cesky Sen" este un film documentar ceh din 2004 care spune povestea a doi studenţi la o facultate de film din Praga care îşi fac lucrarea de licenţă. filmul lor va încerca să arate cât de mult contează publicitatea în zilele noastre. astfel, ei se dau oameni de afaceri care vor să deschidă un hipermagazin, "Cesky Sen". aşa că realizează reclame TV, reclame radio, împânzesc Praga cu cataloage ale magazinului, pun peste tot afişe cu acesta, compun chiar şi un cântec. campania este centrată pe fraze ca "nu veniţi", "nu cheltuiţi". totuşi, în ziua deschiderii hipermagazinului, la marginea oraşului, mii de oameni vin de dimineaţă pentru a participa la inaugurare. magazinul este de fapt un mare billboard pus pe nişte schele imense... merită să vedeţi filmul.

mulţumesc!

2011-04-12T17:30:00.001+03:00

teoretic, ziua mea de naştere începe la ora 0.00 în data de 11 aprilie şi se termină la ora 0.00 în 12 aprilie. practic, având în vedere că m-am născut la 16.30 în ziua de 11 aprilie, ziua mea ţine de atunci şi până în 12 aprilie, la ora 16.30.
vreau să mulţumesc tuturor celor care mi-au urat "la mulţi ani" în această perioadă de 40 de ore şi jumătate prin intermediul telefonului, prin mesaje, pe Facebok, pe mess, prin e-mail, spunându-mi faţă în faţă sau scriindu-mi pe alte reţele de socializare. postez aici prenumele tuturor, în ordinea urărilor, fără nume de familie sau porecle: Blanka, Iulia, mama, tata, Miruna, Ana-Maria, Lucian, Alina, Elena, Marius, Alexandru, Cristina, Vicenţiu, Horaţiu, Vali, Alicia, Alexandru, Raluca, Diana, Nicoleta, Viorela, Flavia, Roxana, Andreea, Otilia, Carmen, Anamaria, Horaţiu, Anca, Alexandru, Anca, Alexandru, Ciprian, Adina, Vladimir, Lucian, Violeta, Cristina, Daniela, Mihai, Ramona, Magor, Diana, Olivia, Claudia, Valentina, Sorina, Monica, Raluca, Gabi, Elena, Ioana, Teodora, nenea Dorel, Teodora, Marius, Manuela, Georgiana, Oana, Diana, Roxana, Mircea, Dana, Iulian, Myjob.ro, BestJobs.ro, Hallmark.com, Netlog.com, Mihai, Andrei, Greta, Marius, Mihai, Andreea, Alexa, Andreea, Marian, Mihai, Dragoş, Dragoş, Adrian, Valentin, Cezara, Dan, Roxana, Adrian, Oana, George, Laura, Diana, tanti Florentina, Daniela, Laura, Christopher, Dora, Andrea, Ioana, Anca, domnul Constantin, Carmen, Simona, Florin, Elod, Andrei, doamna Marieta, Anca, Irina, Ciprian, Sonia, Bogdan, Doriana, Răzvan, Cristian, Xenia, Claudia, Ruxandra, Daniel, Gabriela, Diana, Irina, Iolanda, Oana, Irina, Corina, Cristina, Raluca, Cristina, unchiul Ioan, mătuşa Ana, Andreea, Diana, Dragoş, Iulia, Letiţia, Oana, Crina, Istvan, Alina, Alexandra, Alexandru, Mili, Krisztina, Roxana, Radu, Oana, Virgil, Rebeca, Alexandru, Alexandra, Roxana, Vlad, tanti Iren, Ioana, Bianca, Andreea, tanti Olimpia, nenea Mihaly, Anca, Constantin, Alexandru, Issore, Irina, Alexandra, Roxana, Mihaela, Ruxandra, Dragoş, Attila, Ancuţa, Gabriela, Alexandru, Călin, Cipriela, Niculina, Iulian, Lidia, Adela, Lavinia, Adela, Gabriela, Angela, Cătălin, Hilda, Cătălin, Cătălin, Sorana, Alin, Raluca, Cristian, Anca, Alina, Emanuela, Lorena, Ecaterina, Irina, Gloria, Valentin, Corina, Ingrid, Adina, Simona, Gyongyi, Roxana, Bianca, Adriana.

povestea zilei de 11 aprilie

2011-04-11T18:53:00.003+03:00

era în anul 1983, în ziua de luni, 11 aprilie. mama avusese dureri de sâmbătă, însă la policlinica din Topliţa i se spusese că băiatul pe care îl avea se va naşte abia peste două saptămâni, aşa că nu era îngrijorată. dimineaţă mama s-a dus la spovedit, la mânăstire. de acolo a venit acasă, însă durerile au devenit din ce în ce mai puternice, aşa că s-a dus din nou, împreună cu tata, la policlinică. acolo i s-a spus că trebuie să nască, aşa că a fost trimisă de urgenţă la secţia de maternitate. acolo a preluat-o moaşa Nataşa, care i-a spus că n-are rost să îi fie frică, totul va fi gata până la ora 17.
mama simţea că trebuie să facă treaba mare; asistenta i-a spus că atunci când o să simtă că trebuie să facă să o cheme. la un moment dat, mama a simţit şi a chemat-o, iar asistenta i-a spus că o duce la baie. mama a văzut că asistenta o bagă într-o sală unde pe uşă scria "sala de naşteri", dar asistenta i-a spus că acolo e baia. de fapt, a urcat-o pe bicicletă. după ce Paul a ieşit de unde trebuia să iasă, asistenta l-a luat pe Paul, i-a dat câteva pălmi la fund, iar Paul a început să plângă. mama a fost lasată să se odihnească, iar Paul a fost dus în salonul de nou-născuţi. era ora 17, exact cum spusese moaşa Nataşa.
seara, tata, care plecase între timp la muncă, s-a învoit pe la ora 19 şi a plecat în oraş să ia flori. fiindcă nu a găsit, s-a dus acasă la cei care vindeau flori, astfel că până la urmă a venit cu buchetul.
Paul a plâns toată noaptea care a urmat.
asta a fost pe scurt istoria apariţiei lui Paul. pentru varianta pe lung, vă aştept oricând la o cafea.

după 20 de ani

2011-04-08T18:24:00.000+03:00

tatăl meu este profesor de muzică. din 1991 până în 1995 a predat muzică şi instrument muzical la Clubul Elevilor Topliţa. din 1995 până în 2007 a predat muzică, cor şi instrument muzical la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" Topliţa, la secţia de pedagogic, iar din 2007 este profesor de muzică şi instrument muzical la Clubul Elevilor Topliţa. cât timp a predat la pedagogic, a fost şi profesor metodist. ca studii, a absolvit în 1997 Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii "Spiru Haret" Bucureşti.
acum, după 20 de ani de experienţă în meseria asta, trebuie să facă un curs postuniversitar de pegagogie, altfel nu va mai putea preda. de ce trebuie să facă acest curs? pentru că atunci când el a terminat facultatea, aceasta era doar autorizată, nu şi acreditată. deci, deşi a făcut psihologie, pedagogie, metodică şi alte materii, le-a făcut degeaba. acum trebuie să la facă din nou. Ministerul Educaţiei nu îi recunoaşte acele materii, trebuie să le facă din nou.
după 20 de ani de activitate a unui om în domeniu, cum poţi să îi spui unui om că nu face bine ce face? că ar trebui să înveţe ce face deja de 20 de ani?
probabil, în viziunea celor de la minister, tata până acum n-a predat bine ce a predat. doar şi-a bătut joc de muzică şi a distrus caracterele copiilor, distrugându-le viitorul.

la unii limba română nu este corectă

2011-04-06T17:56:00.000+03:00

la unii limba română nu este corectă. ei nu ştie să scrie sau să vorbească corect, însă nu are nici o treabă cu asta, aşa că se merge înainte. problema este că este unii care chiar dacă nu ştie limba română, crede că ştie şi atunci face greşeli care se vede şi de alţii.
de exemplu, Pimkie România este o companie serioasă, care are multe magazine în multe oraşe din România şi Pimkie mai face şi unele oferte speciale că are de unde. aşa că acum câteva luni Pimkie a făcut neşte reduceri care erau neşte reduceri la haine. oferta era "după 16 august pe 5 septembrie 2010" şi era cu reduceri de lovele din preţul la ţoale.
după 16 august pe 5 septembrie?

metodă de agăţat fetele

2011-04-05T20:27:00.000+03:00

veneam într-o seară pe bulevardul Decebal. în faţa mea, o tipă îmbracată frumos, pe tocuri, mergea grăbită. lângă Alpha Bank, ca de obicei, apare câinele cartierului, care lătra fiecare om care trecea pe acolo. fata îngheaţă. pe lângă câinele ăsta trecusem de sute de ori, deci nu mă mai impresiona cu nimic. trec pe lângă domnişoară şi îi spun să treacă liniştită, câinele nu o va muşca. fata răsuflă uşurată şi îmi spune că se teme de câini foarte tare. mă întreabă dacă poate să meargă cu mine până în piaţa Alba Iulia. răspund afirmativ, având în vedere că mă duceam în acea direcţie. domnişoara începe să îmi povestească că este la master la litere, că merge la o petrecere la Cafepedia, că se teme de câini de când a fost muşcată de unul, m-a întrebat cu ce mă ocup, mi-a vorbit despre ce îi place ei în Bucureşti. ajungând în piaţa Alba Iulia, mi-am luat la revedere, când ea îmi trânteşte un "nu vrei să ieşim la o cafea mâine"? i-am spus că nu, am pe cineva şi nu mă interesează. mi-a spus că i se pare frumos că am salvat-o de un câine şi a vrut să iasă cu mine în oraş drept mulţumită.
băieţi, concluzie: dacă vreţi să agăţaţi fete, umblaţi prin locurile cu mulţi câini. sigur găsiţi o fată speriată.

să vopsim blocuri colorat

2011-04-04T19:19:00.000+03:00

din capitolul "să vopsim blocuri colorat, dar să fie cu gust", avem astăzi Chartres, un oraş francez. dacă aveaţi vreo idee că o să vorbim de Bucureşti, vă înşelaţi amarnic. trebuie doar să mergeţi pe Calea Moşilor, să vedeţi blocurile vopsite în portocaliu pedelist sau verde fistic şi o să vă daţi seama de ce nu vorbim despre Bucureşti.
în Chartres există cartiere mărginaşe cu blocuri. oamenii de acolo au vrut să le vopsească, aşa că au angajat nişte pictori. rezultatul este total diferit de Calea Moşilor.
sper ca cineva de la primăriile din Bucureşti să îmi citească blogul...

total împotriva fotoliilor de masaj

2011-04-01T18:04:00.002+03:00

ce o fi aşa de bun la fotoliile de masaj întâlnite în toate mall-urile şi hotelurile din România, chiar nu pricep? dai un leu, stai un minut, dai 5 lei, stai 5 minute, dai 10 lei, stai 10 minute. ce o fi aşa de plăcut la faptul că tremură scaunul sub tine de îţi joacă grăsimile şi ţi se plimbă capul în toate părţile de parcă ai merge cu trenul, că picioarele îţi sunt strânse ca într-o menghină, că la un moment dat ţi se bagă un pumn în spate şi te apasă de la gât până la şale? serios, ăsta nu este masaj, este un fel de mică tortură. e un fel de "preview" asupra a ce o să păţeşti într-o închisoare din Vietnam dacă mergi la ei în ţară, vinzi droguri şi eşti arestat.

despre ziua OSUBB

2011-03-31T18:58:00.002+03:00

săptămâna trecută, joi, OSUBB a împlinit 14 ani. ce e OSUBB? OSUBB înseamnă Organizaţia Studenţilor din Universitatea Babeş-Bolyai.
în 2001, am intrat în OSUBB, adus de către Ştefan, cel care era atunci preşedinte interimar. am fost la o ieşire la Arcalia, dar n-am rămas mult în organizaţie, având în vedere că era un haos în acel moment. m-am întors în organizaţie în 2003, cu ocazia grevei studenţeşti. eu vroiam să iau parte la organizarea grevei şi apoi să plec. l-am reîntâlnit pe Cosmin şi am văzut că vroia să facă ceva cu organizaţia, iar la sfatul lui am rămas. am preluat departamentul de Resurse Umane şi am făcut o echipă care era în stare să se trezească noaptea la 3 dacă era treabă. în 2004 am devenit vicepreşedinte. am făcut primul proiect de atragere de noi membri în organizaţie, "rePREZINTĂ-TE", proiect prin care am adus membri care au crescut şi au devenit peste un timp oameni cu funcţii. în 2006 m-am retras, având în vedere că trebuia să mă mut la Bucureşti.
am pierdut legătura cu noii oameni care au condus organizaţia, mai auzeam câte ceva din când în când, până în acest an, când am fost invitat la sărbătoarea împlinirii a 14 ani de OSUBB. am fost la Cluj-Napoca şi nu mi-a părut rău. am cunoscut oameni fantastici care conduc o organizaţie tânără şi plină de speranţă. în 2005 noi eram maxim 20 de oameni care vroiau să facă ceva, acum organizaţia are peste 80 de voluntari.
la mulţi ani, OSUBB, şi sper să ne vedem la sărbătoarea de jumătate de secol de la înfiinţare. chiar dacă aş avea 64 de ani, tot aş veni.

din nou cu Gopo înainte

2011-03-30T17:29:00.000+03:00

Premiile Gopo au avut loc şi în acest an. vedete pe covorul roşu, actori la debut sau plini de experienţă, ingineri de sunet, scenografi sau producători, cu toţii au aşteptat anunţarea câştigătorilor. câştigătorii din acest an au fost:
- cel mai bun film de lungmetraj: "Eu când vreau să fluier, fluier"
- cee mai bună regie: Florin Şerban - "Eu când vreau să fluier, fluier"
- cel mai bun actor într-un rol principal: Victor Rebengiuc - "Medalia de onoare"
- cea mai bunǎ actriţă într-un rol principal: Mirela Oprişor - "Marţi, după Crăciun"
- cel mai bun actor într-un rol secundar: Bogdan Dumitrache - "Portretul luptătorului la tinereţe"
- cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Clara Vodă - "Eu când vreau să fluier, fluier"
- cel mai bun scenariu: Tudor Voican - "Medalia de onoare"
- cea mai bună imagine: Liviu Marghidan - "Portretul luptătorului la tinereţe"
- cel mai bun montaj: Dana Bunescu - "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"
- cel mai bun sunet: Thomas Huhn, Andreas Franck, Florin Tăbăcaru, Gelu Costache - "Eu când vreau să fluier, fluier"
- cea mai bună muzică originală: Vasile Şirli - "Caravana cinematografică"
- cea mai bună scenografie: Cristian Niculescu - "Caravana cinematografică"
- cele mai bune costume: Viorica Petrovici - "Caravana cinematografică"
- cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură: Dana Roşeanu - "Caravana cinematografică"
- cel mai bun film de debut: "Eu când vreau să fluier, fluier"
- cel mai bun film documentar: "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"
- cel mai bun film de scurtmetraj: "Colivia"
- premiul "Tânără speranţă": George Piştereanu - "Eu când vreau să fluier, fluier"
- premiul acordat de Romanian Society of Cinematographers: Drăgan Vivi Vasile - "Caravana cinematografică"
- premiul special: Zoltan Szabo (scenograf)
- premiul special pentru susţinerea filmului românesc: Institutul Cultural Român
- premiul pentru întreaga activitate: Anuşavan Salamanian
- premiul pentru întreaga carieră: Ion Besoiu
- cel mai bun film european distribuit în România în 2010: "Das weisse band"
- premiul publicului pentru filmul românesc cu cel mai mare succes de casă în 2010: "Eu când vreau să fluier, fluier"
- premiul pentru cel mai bun sărut dintr-un film românesc: Vincent Regan, Amy Haynes - "Eva - Povestea unui secol"
- premiul pentru cel mai popular film românesc difuzat în 2010 de Pro Cinema: seria "BD"

no countries, no wars

2011-03-21T20:09:00.003+02:00

afişul acesta spune tot. dacă n-ar exista ţări, iar oamenii s-ar concentra asupra rezolvării adevăratelor probleme ale planetei, ca suprapopulare, încălzire globală, foamete, poluare, sărăcie, boli incurabile, n-ar mai exista războaie. n-ar mai muri oameni, n-am mai bombarda ţări.

domnul Goe

2011-03-19T18:41:00.003+02:00

mergeam cu metroul spre muncă. mă urcasem ca întotdeauna în ultimul vagon de metrou, chiar la capătul acestuia. ascultam muzică şi la un moment dat am primit un mesaj, ceea ce m-a făcut să îmi caut telefonul prin buzunarul de la pantaloni. la staţia Ştefan cel Mare se aude în difuzoarele metroului: "cine a apăsat semnalul de alarmă, vă rog să vorbiţi." toată lumea se uită la toată lumea, nimeni nu zice nimic. se aude din nou, după puţin timp, aceeaşi voce a vatmanului care zice acelaşi lucru: cine a apăsat semnalul de alarmă este poftit să vorbească. iar nimeni nimic. după câteva secunde se aude: "domnul din ultimul vagon, de la capăt, vorbiţi odată". văd că toată lumea se uită înspre mine. atunci mi se aprinde beculeţul: toată lumea se uită la mine, deci eu trebuie să fiu domnul din ultimul vagon, aşa că eu am apăsat semnalul! când mă uit mai atent, îmi văd umărul cum se sprijină frumos în butonul acela roşu şi mare de la semnalul de alarmă. îmi iau umărul de pe buton, îl apăs şi spun că "îmi pare rău, l-am apăsat din greşeală cu umărul". vocea din difuzor îmi spune "vă rog să fiţi mai atent, da?"

cerşetori

2011-03-18T22:21:00.002+02:00

eu nu înţeleg cum nici o autoritate din ţara asta nu se sesizează la vederea cerşetorilor care târăsc copii după ei pentru impresie. ce poate învăţa copilul din asta? oare este un mediu sănătos să îţi creşti copilul aşa?
vedem mame la metrou cum ţin în braţe copii şi cerşesc, vedem mame sau bunici care se plimbă cu copii mici de mână şi cer bani, vedem copii care cer bani pe străzi sau în pieţe. chiar nimeni nu se întreabă dacă acei copii manâncă, dacă merg la grădiniţă sau şcoală, dacă sunt văzuţi regulat de un medic?

mic ghid de bună purtare pentru dictatori, a doua parte

2011-03-09T17:25:00.000+02:00

11. nu îţi face un cult al personalităţii. nu eşti născut din zei, la naşterea ta nu a apărut nici o cometă, nu eşti invincibil. crede-mă că dacă tragem cu mitraliera în tine în mod sigur îţi vom găuri tricoul. nu are rost să redenumeşti lunile anului după numele mamei tale şi nici nu este în regulă ca poza ta să apară peste tot. nu îţi aroga imense realizări în ştiinţă, medicină sau politică. probabil nici nu ştii să scrii corect.
12. nu omorî minorităţile conlocuitoare şi nu le deporta. nu le interzice limba, cultura sau tradiţiile. minorităţile sunt şi ele o parte a ţării pe care o conduci.
13. nu îţi tortura sau omorî opozanţii politici. nu îi baga în închisoare şi nu îi condamna în procese măsluite sau ţinute cu uşile închise. nu omorî elita doar pentru a crea un om nou, îndobitocit. nu distruge monumente, istorii sau cărţi pentru că nu corespund noului regim.
14. nu fura din avutul statului şi nu îţi ascunde averea în bănci elveţiene. la un moment dat se află unde îţi ţii banii şi ţi se blochează conturile. şi ar fi păcat să mori de foame.
15. organizează alegeri libere. nu ai cum să ai un singur partid în ţară şi alegeri în care să candideze doar oamenii acelui partid. e clar că dacă o să candidezi singur la preşedinţia statului, vei câştiga. nu ai cum să concurezi singur şi să ieşi pe locul al doilea. iar despre scorurile în care lumea te votează în proporţie de 99% ştie toată lumea că sunt măsluite.
16. lasă libertăţi oamenilor: libertatea de a se întruni, de a-şi crea organizaţii, sindicate. nu interzice libertatea cuvântului sau libertatea de mişcare. lasă oamenilor posibilitatea de a alege şi de a fi aleşi. nu exercita controlul asupra a tot ce mişcă: televiziuni, radiouri, presă. nu numi tu guvernul, judecătorii, generalii. prea multă putere strică. citeşte cărţile de istorie şi ai să vezi că aşa e.
17. nu interzice religia. n-are rost, pentru că oamenii vor acţiona subversib şi se vor întâlni pe ascuns. plus că religia nu este otravă.
18. nu deveni suspicios sau paranoic. degeaba îi omori pe cei care te înconjoară, îi vei omorî şi pe ceilalţi care vin după ei. şi pe ceilalţi care vin după ceilalţi. şi tot aşa. n-o să mai ai încredere în nimeni şi o să mori singur.
19. să nu crezi că poporul te iubeşte necondiţionat. poporul te iubeşte atât timp cât le poţi oferi pace, mâncare, case, locuri de muncă. când le ajunge cuţitul la os, se vor revolta.
20. dacă se revoltă, nu folosi forţa împotriva lor. foarte probabil folosirea forţei va duce la îndârjirea lor şi nu mai ai scăpare. o să ajungi fie mort, fie închis, fie azilant într-o altă ţară. când lumea nu te mai vrea, ţi-ai pierdut legitimitatea de a conduce şi ar fi mai bine să pleci. citeşte din nou cărţi de istorie şi vezi ce au păţit ce care nu au făcut aşa.